Valentin Garner

S-a născut în Sibiu la 27 noiembrie 1932. A copilărit şi a crescut pe Valea Sadului. În compania tatălui său, un pasionat om de munte, a cunoscut frumuseţile naturii, colindînd mai întîi în munţii Cibin—Lotrioara. În 1948, fiind elev la Oradea, a activat în cadrul asociaţiei Turismul popular - A.T.P., al cărui şef local era Alexandru Somogy. Timp de cinci ani, în acest grup de turişti-speologi, a umblat în Munţii Apuseni. A participat, în 1951, la cercetarea avenului de la Bodfia în tovărăşia cunoscutului cercetător speolog Tibor Jurisak. Terminînd studiile, în 1953 a fost repartizat la Uzina 6 Martie din Zărneşti. S-a înscris în secţia de alpinism a asociaţiei Metalul-Zărneşti, proaspăt înfiinţată, unde a activat un an, după care s-a legitimat pentru asociaţia Celuloză-Zărneşti, al cărui antrenor era Traian Flucuş. Cu această asociaţie a participat la campionatul republican de alpinism din 1956, ocupînd locul 3 (Traian Flucuş, Valentin Garner şi Gheorghe Pop). În 1957 a revenit la asociaţia Metalul-Zărneşti, transformată în asociaţia Energia şi apoi Torpedo. Sub îndrumarea noului antrenor, Emil Fomino, Valentin Garner a ajuns la adevărata maturitate de alpinist. După plecarea lui Fomino, a rămas el ca instructor al secţiei, iar din 1962 ca antrenor. În afara activităţii de instructor şi antrenor, a participat la concursuri, alpiniade şi cupe. Valentin Garner a realizat 29 de premiere alpine, în cap de coardă, secund sau cap schimbat.

Premiere de iarnă:
        februarie 1957 — Creasta Vulturilor—Bucegi (Valentin Garner şi Putz Werner);
        februarie 1957 — Brîul de mijloc din Piatra Craiului, de la Valea Crăpăturii şi pînă în Şaua Funduri (Valentin Garner şi Mircea Popescu; s-a mers patru zile, cu înnoptări în grote);
        ianuarie 1960 — Munţii Făgăraşului, Muchea Tărîţa pînă în Vîrful Tărîţa (Valentin Garner, Gheorghe Crăciun şi Lazăr Vilmoş);
        Creasta Podrăgelului (Valentin Garner, Gheorghe Crăciun şi Lazăr Vilmoş);
        februarie 1961 — Piatra Craiului, Creasta Piticului (Valentin Garner, Gheorghe Crăciun şi Ştefan Ciortan);
        1957 Creasta Carpaţilor Meridionali (Valentin Garner, Florin Mihăilescu, Ion Cojaru şi Nicolae Cojanu, în şaisprezece zile şi jumătate, record nedepăşit de nimeni pînă în prezent - 1984).

Activitatea de peste hotare:
        Cehoslovacia: 1965 — traseul Puşcaş, în Risy, grad V (Valentin Garner cu un ceh);
        Creasta Drăcia, grad IV (Valentin Garner şi Ştefan Ciortan, cap schimbat);
        1969 — Tatra, peretele nordic al Ganeg, gradul VI (Wolfgang Ginzel şi Valentin Garner, cap de coardă);
        traseul Oschelpanzer, grad VI (Valentin Garner şi un ceh, cap schimbat);
        1974 — Ceski ray — Munţii Elbei (Valentin Garner cu alpinişti cehi şi din R.D.G.);
        1979, în Ceski ray (Valentin Garner a urcat, cu cehii, 17 trasee, din care în zona SKA-LAK, 1. Draci Vez (Draci sporo), grad VII—Fisură; 2. Kapelnic (Sesghke weg), gradul VII; 3. Majak (Merl-eke), gradul VII, muchie; în Munţii Elbei: 1. Talwăchter—Ost-kante, grad VI; 2. Ekerweg, gradul VII, Karl Heinz Syptetz; 3. Hoher Torstein—Sudwand, gradul VII B; şi 4. Falkenstein—Sudriss, gradul VII A;
        1970, Turcia: Gheţarul nordic Erciyes (Ionel Coman şi Valentin Garner);
        1975, Hinducuş, Afganistan (Ionel Coman, Anton Demeter, Valentin Garner şi Zoltán Kovács);
        1977, Austria — Wilder Kaiser, traseul diretissima din Christaturm, gradul VI (Valentin Garner, Leo Schlechter şi Anton Demeter);
        Fleischbank—Ostwand, gradul V (Valentin Garner şi Richard Mitterer);
        Grossglockner—Pal-lavicinirinne (Valentin Garner, Richard Mitterer, Leo Schlechter şi Anton Demeter);
        Strahlhorn, Adlerhorn, Rinpfischhorn—Elveţia (Valentin Garner, Anton Demeter şi Thomas Trubswetter);
        1977, Franţa: Mont Blanc, dinspre Dome du Gouter, Mer de Glace (Valentin Garner şi Anton Demeter).

Pentru activitatea depusă ca alpinist, Valentin Garner a primit titlul de maestru al sportului la alpinism.